300, second life, messenger

-ce pot avea in comun un film american, un joc platforma si un mod de comunicare atat de uzitat? sunt doar copii ai unui sistem care se pregateste sa inlocuiasca viata.

-peisaje/efecte care bat realitatea, insule virtuale vandute pe bani reali si avantajul limbajului scris asupra celui vorbit, asta au reusit sa impuna cu succes progeniturile virtualului. este atat de facil si acopera atatea disabilitati psihice si fizice sa te lasi adoptat de lumea virtuala care reuseste ce nu a reusit forta de la inceputul veacurilor: crearea unui cadru in care toti sunt egali, toate greselile din noi sunt virtual acoperite si totul se intampa in sfarsit dupa chipul si asemanarea noastra.

-”e o revolutie a filmului” am citit, si’ntr’adevar a reusit sa’si scoata banii cheltuiti pentru producerea lui in primul weekend de rulare. pregatit si cosmetizat un an de zile dpdv grafic filmul este facut sa se potriveasca manusa pe nevoile consumatorului. cuprinde eroi care aucauze pentru care isi dau viata, binele si raul prezentate intr’o forma idiotesc de evidenta, adevarul istoric modelat ca sa se potriveasca imaginarului spectacol. pana la urma ce sa faci cu adevarul daca nu arata bine?

-second life o sa fie un nume depasit nu peste mult timp. si pentru ca o sa fie penibil sa’l numesti first life o solutie decenta ar fi sa’i zica life precum muribunda revista, ce’si traieste acum viata tot in spatiul virtual. exista deja si atacuri teoriste in second life asa ca viata isi are reprezentata aprape toate elementele plus multe altele imaginare. si daca ironia virtuala o sa mearga pana la capat nu vad imposibil ca soarta razboaielor sa se decida tot in spatiul virtual: strategie sau shooter, dupa personalitate. se cumpara virtual, exista haine virtuale, locuinte virtuale, senzatii virtuale. Din pacate inca mai trebuie satisfacuta foamea reala si mai trebuie mers la baie dar nu mai mult de 2 ori pe zi. maxim 3!

messenger’ul- ce bine ca poti sa vorbesti cu prietenul din Australia la fel de usor cum o faci cu cel de la 2 metri jumatate de tine de la celalalt birou. vorbesti cu rude pe mess, cu colegi, cu iubita, cu parinti, mai putin cu sefi. te certi pe mess, emiti pareri pe mess, propui pe mess, te rogi pe mess. si merge mult mai bine decat in viata reala fiindca persoanele care de obicei vorbesc neintrerupt sunt obligate de sistem sa si asculte. traiasca certurile pe messinger.

Copii ai virtualului, ce vor avea la randul lor urmasi inainte de vreme si care prin cosangvinizari repetate vor da nastere la alti mutanti… Unde mai este loc de viata reala? la tara? naaa, poate mai rataceste la parinti trecuti de 40 de ani si la parintii lor. viata bate filmul dar virtualul bate viata. inseamna ca virtualul bate filmul? nu’l bate ca’i de’al lui.