30 de raţe

Am intalnit intr’o seara spre noapte, intr’untren, un personaj pitoresc. Ba chiar era ciudat (trenning, haina de piele, adidasi) dar pe intamplarile traite de el in decurs de cativa ani ar iesi un film premiant.

Eram doar cu el in compartiment. Se pregatea sa ia o amenda ca nu avea bilet. Nu avea bilet fiindca nu avea nici un leu romanesc la el. Avea doar lei moldovenesti. Nu, nu era moldovean, venea doar din Republica Moldova. Nu, nu venea cu trenul din Republica Moldova ci doar din Vişeu. Da, ar fi putut sa schimbe acolo bani dar nu a mai avut timp. Fusese in Viseu sa’si recupereze niste bani datorati de un coleg, care a lucrat impreuan cu el la mare, trei salarii. Nu l’a gasit acasa, doar pe mama lui care nu stia unde umbla progenitura, care nu raspundea la telefon nici individului meu nici mamei.

Ai zice ca no sa’si mai primeasca in veci banii dar nu e asa. Fiindca aurul colegului e la el si ar iesi in pierdere daca ar ramane lucrurile asa. E probabil o amanare a situatiei. Si uite asa, tipul era bucuros ca e in tren, in drum spre casa, cu o viitoare amenda de 2 milioane , platibila jumatate in 24 de ore in cel mai rau caz.

Dar sa revenim la Republica Moldova. El avea accent curat transilvanean, grai linistit, ce sa caute acolo? Nevasta, cum ce. Asa ii zisese si unui vames moldovean cand mersese prima data in Republica, de data aceea cu masina. Mersese sa ii faca o surpriza Marianei. Fata care lucrase impreuna cu el toata vara la mare (el e ospatar la mare). Traisera acolo o poveste de dragoste si la sfarsitul sezonului fata se intoarse acasa. Ea era aproape sigura ca fusese doar o aventura de o vara. ca nu o sa o mai sune. Dar a mai sunat’o si in 2 saptamani era in vama.  De acoloa  vorbit la telefon cu  sefa fetei (pe care o cunostea tot de la mare) si i’a spus ca vrea sa ii faca o surpriza Marianei. Cand a ajuns omul nostru fata era la o nunta, servea. S’a asezat si el la masa ca toti nuntasii dar fiind singurul imbracat in trenning. Nu l’a observat cine trebuie pana cand sefa fetei a trimis’o sa vada ce doreste nuntasul acela imbracat in trenning. Expresia ei a meritat tot drumul plus altele viitoare.

De data asta vizitase parintii Marianei, intr’un sat la 40 km de Chisinau. Mersese singur cu Taxi din Chisinau. Platise o suma usturatoare.

(Chisinau, din cate tin eu minte si cu informati proaspete de la tipul din tren e un loc tare interesant, plin de contraste: oameni foarte bine crescuti cu mult bun simt, mafioti temuti oriunde, masini lada peste tot, intrerupte de limuzine superluxoase, greu intalnibile in romania. Un hotel frumos, cu aer conditionat, 20 de euro. Salarii mici, preturi la alimente mici, sute de soiuri de bomboane, terenuri ieftine, telefoane mobile si masini de spalat scumpe, tare scumpe, taxiuri usturatoare la iesire din capitala.)

Ajuns in satul si casa fetei a fost intampinat cu un ospat pe cinste. 30 de raţe si’au pierdut viata si au fost gatite cu prilejul venirii lui. Te’ai astepta ca la masa sa participe toate rudele fetei dar au fost doar patru persoane. Baiatul din tren, Mariana si parintii fetei. Cand a vazut desfraul culinar baiatul a scapat un”nu sunteti normala la cap” expresie nefolosita in tara surora si luata la propriu. S’a scos el cumva zicand ca in Romania inseamna cu totul altceva. Apoi a iesit pe strada si a chemat oamenii de prin vecini (chiar daca nu’i cunostea deloc) la masa, doar cum sa dai gata atatea reţe!!!

Mama miresei le’a dat aprobarea. Dupa un interorgatoriu intens. Si dupa ce i’a sunat parintii lui de mai multe ori. Si el si Mariana mai fusesera casatoriti odata. El are 33 ani, ea 32. El nu are copii. Ea are un baietel pe clasa 1. Ea a fost casatorita cu un barbat din Azerbaidjan, el cu o romanca. Ea nu stiu de ce a ajuns divortata, el are povestea lui. Care tine tot de scenariu. Se casatorise cu o romanca cu 7 ani mai tanara decat el din Calan. Ea muncitoare de frunte la SEWS, fabrica de cabluri, japoneza. El lucra intr’un bar. A auzit ca la mare se castiga bine si a plecat. Ea nu avrut sa vina la mare. Dar in schimb a vrut sa plece in Italia la munca. El nu apreciat asta deloc dar ea a plecat in cele din urma. Dar s’a intors. Si s’a dus chiar si la mare. Ca sa’i spuna ca a gasit pe altul, un italian, ca s’a mutat cu el si ca ar fi bine sa divorteze. In doua ore erau hotarati. De atunci el si’a pierdut increderea in femei. Dar au ramas prieteni. Se mai suna.

Asa ca mama Marianei l’a intors pe toate partile. Apoi a urmat punctul culminant. A mers la vrajitoare, zeci de  kilometrii ca s’o intrebe daca e de bine casatoria asta sau nu. Tinerii stateau cu sufletul la gura. Daca vrajitoarea se trezise cu fata la cearceaf si baga strambe mama nu ar fi fost d e acord. Daca mama nu era de acord fiica ar fi renuntat. Vrajitoarea insa a fost in toane bune. Mama a fost convinsa. Totul s’a stabilit pe primavara viitoare. Se vor casatori si vor trai la mare. Viitorul sau fiu nu prea stie romaneste. Si nici nu poate parasi Moldova inca 3 ani de acum in colo fara semnatura tatalui natural care nu vrea sa si’o dea.

Dar junele nostru era fericit. Desi nu si’a recuperat banii din Viseu (habar’nam unde’i localitatea asta in Moldova si nici el nu stia exact sa’mi spuna) si chiar daca’l pastea o amenda era un tip multumit. Urma sa se reintoarca la mare. Este extrasezon, program lejer, el singurul ospatar, in 2 saptamani isi reface din bacsisuri banii de amenda oricat de mare ar fi ea. Se gandeste si sa duca in republica cateva telefoane Nokia luate mai ieftin de la un prieten de la COnnex si sa le vanda la de 4 ori pretul. si sa vina inapoi cu o geanta de tigari si sa le vande in Romania la pret dublu. O sa treaca usor in vama incolo, netulburat chiar iar incoace o sa plateasca 2 dolari , impreuna cu restul autocarului pentru a nu fi controlati in genti de catre vamesi. O sa manance din nou in Chisinau fructe invelite in ciocolata, delicioase si la preturi supermici. O sa guste din nou magicele compoturi de tot felul de fructe facute in sate.