Venetia sa pluteasca!

Ce faci cand ti se prabusesc pilonii de sustinere? Persoane dragi, cu care ai crescut, de la care ai invatat multe pe care le respecti si le asezi in mintea ta in locuri pe care altii sa nu ajunga sa le murdareasca. Despre care, daca auzi ceva rau ai baga mana-n foc ca nu e a devarat…

Si vine momentul, nefericit ai zice, in care vad ca omul pe care il stiam un copac frumos pe dinafara are scorburi mari pe dinlauntru. Nu-mi mai arde nici de mana care mi-am bagat-o in foc pentru el. Nu inteleg si scrasnesc din dinti cand vad ca poti avea toata viata pretentia ca esti crestin si pe dinlauntru sa bata vantul, toata hardughia fiind construita pe un set de legi seci din neamul “asa se face la pocaiti”.

Ce-am putut face eu? Putin. I-am vorbit direct si cu durere in suflet si ma rog pentru el. Am invatat o lectie: batranetea si perii albi nu garanteaza intelepciunea.

…Si ince ceva. Cand pilonii ti se prabusesc trebuie sa plutesti. Fiindca si Domnul a umblat pe ape.

o biata piersica?

„Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa Sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

Este unul dintre cele mai placute exercitii de imaginatie pentru mine: sa’mi imaginez cum poate fi dincolo. Si fac asta pentru ca ma gandesc ca va fi mai mult decat imi imaginez eu. Deci am o libertate nelimitata sa’mi imaginez ce vreau ca oricum va fi si mai interesant.

Nu cred ca cerul pluseaza la imaginatia oamenilor pentru a fi si mai frumos dar totusi ma simt provocat sa’mi imaginez cat mai multe stiind ca va fi oricum mai frumos decat atat.

Cred ca vor fi rezolvate probleme precum comunicarea si intelegerea, cunostinta si priceperea, dragostea si multe altele. Dar propun un exercitiu simplu. Dumnezeul nostru e un Dumnezeu creator, noi suntem copiii Lui si probabil una dintre activitati va fi una creatoare.

Cum ar fi sa creezi un fruct? Care sa fie cum vrei tu. As incepe sa zic… “pai sa aiba gust de piersica amestecat cu zmeura, si nuante de capsune, marimea unei prune si sa nu aiba sambure…” Dar daca nu ii pun sambure cum sa se inmulteasca…? Si oare cum as face un fruct fara termeni de comparatie alte fructe…? Cum ar fi ca o culoare sa aiba si gust si miros si sunet? Si oare din ce l’as face? Poate din ceva care sa aiba gust diferit la fiecare persoana care il gusta in functie de personalitate?

hai liberarea!

Si a venit. Eliberat din ghearele piratilor. Evadat cu succes.De ani buni am fost prins si ajunsesem la sindromul Stockholm (rapitii simpatizeaza cu rapitorii, se creaza o relatie intre ei in care primii, de neinteles ii ajuta pe ceilalti). Si era bine cu piratii. Aveam “di tătii”. La orice ora si cu efort minim.

De piratii informatici vorbesc. Am trecut in sfarsit doar pe programe cu licenta. Colectia de filme zace intr’un tomberon impreuna cu muzica. Toate adunaciunile de’a lungul anilor care nu au iz de libertate nu mai exista la mine. Corelul, Photoshopul le mai am doar la serviciu, cu licenta.

De ce am facut asta? Fiindca sunt crestin si traiesc un proces de sfintire, de curatire continuu. Adica nu mi se pare normal ca, daca descopar ceva necurat in viata mea sa ma fac ca  nu exista. Multa vreme am amanat problema, mi se parea prea de tot sa traiesti fara piraterii mai ales ca din frageda copilarie apreciez foarte mult filmele. Am crescut fascinat de cinema, mergand la filme cu maruntis din poseta mamei si in ochii mei, cei care aveau video acasa valorau mult. Confruntarea cu problema am facut’o in urma unui articol: http://patratosu.wordpress.com/2007/06/01/e-pacat-sa-folosim-softuri-piratate

Ce a rezultat din evadarea din piraterie? Mai multe decat m’am asteptat: in primul rand o constiinta curata care valoreaza mai mult decat toate filmele din lumea asta. Doar ea daca era si ma consideram multumit. Dar am facut si o selectie in abundenta de informatie media stocata pe sute de cd’uri. Acum o sa stau mai mult in cumpana pana o sa’mi cumpar un film in casa, nu o sa mai am filme nevazute, de calitate proasta ca imagine sau facere. Pentru muzica nu mi’ar fi ajuns o viata sa ajung sa o cunosc si sunt multumit de faptul ca pot sa fac o selectie de acum inainte.

Am incercat sa le spun si altor crestini si spre surpriza mea foarte putine reactii pozitive. Cea mai surprinzatoare afirmatie mi s’a parut “avem noi alte lucruri de schimbat, mai importante, pana la piraterii” sau “banii pe care’i dai pe licente mai bine ii dai saracilor.” Incerc sa trasmit cu grija pentru a nu fi perceputa ca o uitatura de sus a unui vanator de greseli marunte.

Concluzii generale: eliberarea ma face sa ma simt usor. Am observat o lipsa de vointa spre sfintire in viata crestina si un imens potential pentru a fi lumini in lume ca si crestini prin actiuni de genul asta.

Ma bucur foarte mult ca am facut asta impreuna cu Cris fiindca avem principii comune.

teorema danibunny

Acum mai bine de’un an, noaptea, intr’un tren cu lumina chioara, mintea mea formatata pe profil uman se juca cu cifrele. Cu sentimentul cu care cauti intr’un sertar plin, dupa ceva anume, care nu stii cum arata dar pe care il vei recunoaste in momentul in care il gasesti. Si am gasit urmatoarea legatura:

Diferenta dintre patratele a doua numere consecutive, unde primul numar este cel mai mare, este egala cu suma lor.

Poate observatia asta deja exista, ar fi si cazul cu atatea minti stralucite in matematica. Daca nu, pui stop eu am zis’o primul si as vrea sa poarte numele “danibunny”. Ca sa o poata tine minte si indivizi ca mine.

Un spital de nebuni

Da, cu un spital de nebuni mi se pare ca semana Romania in perioada comunista. Multi nebuni stateau voluntar in el. Unora nu le placeau regulile locului si mormaiau, altii erau incantati de cateva ingaduinte suplimentare si cantau din suflet partidului. Foarte putini au fost lucizi, zburand deasupra cuibului de cuci, si au platit asta cu varf si indesat.

reteta pentru legume

- se ia una bucata serviciu cu orar si salariu fix, intrerupt cateodata de ore suplimentare. la serviciu se citeste revistapresei pe net la prima ora + bloguri preferate + emailuri, din nou revista presei poate poate ai scapat vreo stire, mai lucrezi ceva, din nou refreshu’ la hotnews.

-se iau un grup proaspat de idei si se cenzureaza bine de opinia celorlalti care te’ar considera ciudat

-se sta in casa si nu se fac iesiri cutezatoare din lipsa timpului care trece la fel de repede indiferent daca faci ceva interesant sau folositor.

-pentru umplerea totala a spatiului liber se inghesuie un film sau fragmente carte

-se face blog si se scrie pe el destul de personal cat sa te reprezinte si impersonal ca sa nu ramai total dezbracat in fata tuturor. (ecstrem de ciudata specie de exprimare blogul, apropo)

-se citeste din nou Hotnews, obligatoriu tot la serviciu fiindca acasa niet net

Se amesteca totul si se serveste cu apa plata ca face bine la tesuturi.

300, second life, messenger

-ce pot avea in comun un film american, un joc platforma si un mod de comunicare atat de uzitat? sunt doar copii ai unui sistem care se pregateste sa inlocuiasca viata.

-peisaje/efecte care bat realitatea, insule virtuale vandute pe bani reali si avantajul limbajului scris asupra celui vorbit, asta au reusit sa impuna cu succes progeniturile virtualului. este atat de facil si acopera atatea disabilitati psihice si fizice sa te lasi adoptat de lumea virtuala care reuseste ce nu a reusit forta de la inceputul veacurilor: crearea unui cadru in care toti sunt egali, toate greselile din noi sunt virtual acoperite si totul se intampa in sfarsit dupa chipul si asemanarea noastra.

-”e o revolutie a filmului” am citit, si’ntr’adevar a reusit sa’si scoata banii cheltuiti pentru producerea lui in primul weekend de rulare. pregatit si cosmetizat un an de zile dpdv grafic filmul este facut sa se potriveasca manusa pe nevoile consumatorului. cuprinde eroi care aucauze pentru care isi dau viata, binele si raul prezentate intr’o forma idiotesc de evidenta, adevarul istoric modelat ca sa se potriveasca imaginarului spectacol. pana la urma ce sa faci cu adevarul daca nu arata bine?

-second life o sa fie un nume depasit nu peste mult timp. si pentru ca o sa fie penibil sa’l numesti first life o solutie decenta ar fi sa’i zica life precum muribunda revista, ce’si traieste acum viata tot in spatiul virtual. exista deja si atacuri teoriste in second life asa ca viata isi are reprezentata aprape toate elementele plus multe altele imaginare. si daca ironia virtuala o sa mearga pana la capat nu vad imposibil ca soarta razboaielor sa se decida tot in spatiul virtual: strategie sau shooter, dupa personalitate. se cumpara virtual, exista haine virtuale, locuinte virtuale, senzatii virtuale. Din pacate inca mai trebuie satisfacuta foamea reala si mai trebuie mers la baie dar nu mai mult de 2 ori pe zi. maxim 3!

messenger’ul- ce bine ca poti sa vorbesti cu prietenul din Australia la fel de usor cum o faci cu cel de la 2 metri jumatate de tine de la celalalt birou. vorbesti cu rude pe mess, cu colegi, cu iubita, cu parinti, mai putin cu sefi. te certi pe mess, emiti pareri pe mess, propui pe mess, te rogi pe mess. si merge mult mai bine decat in viata reala fiindca persoanele care de obicei vorbesc neintrerupt sunt obligate de sistem sa si asculte. traiasca certurile pe messinger.

Copii ai virtualului, ce vor avea la randul lor urmasi inainte de vreme si care prin cosangvinizari repetate vor da nastere la alti mutanti… Unde mai este loc de viata reala? la tara? naaa, poate mai rataceste la parinti trecuti de 40 de ani si la parintii lor. viata bate filmul dar virtualul bate viata. inseamna ca virtualul bate filmul? nu’l bate ca’i de’al lui.